Autor: arh. Peter-Erwin Berszán

În acest articol vreau să-ți arăt cum poți construi obiecte care gândesc, reacționează, comunică între ele și se transformă automat – fără să ieși din Archicad și fără să scrii mii de linii de cod.

Dar cine sunt și de ce să citești ce am de zis?

Numele meu este Peter Berszán și sunt arhitect licențiat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, cu rădăcini în liceul de arhitectură și, înainte de toate, în școala de arte.

Această combinație de formare artistică și tehnică m-a dus inevitabil spre ceea ce sunt azi: un pasionat de modelare, tehnologie și fluxuri de lucru eficiente în designul asistat de calculator. [/two_third_last]

Am început să mă joc în Archicad la vârsta de 15 ani, nu pentru că rămăsesem fără piese LEGO, ci pentru că simțeam că am descoperit un univers 3D real, modelabil — un loc unde imaginația putea fi transformată în arhitectură.

De atunci și până azi — 20 de ani de lucru în Archicad, inclusiv sprijinind alți utilizatori prin cursuri profesionale și consultanță tehnică— am învățat nu doar cum funcționează programul, ci cum gândește Archicad.

Obiectele standard din Archicad – mai mult decât par

În Archicad ai deja o mulțime de obiecte parametrice. Cei mai mulți le folosesc așa cum sunt și se opresc acolo. Dar cu un pic de curaj și înțelegere, poți merge mult mai departe.

PARAM-O, integrat direct în Archicad, îți oferă posibilitatea să modifici aceste obiecte sau chiar să creezi unele noi — fără să scrii cod.

Într-un curs de modelare, în timp ce făceam un exercițiu banal, mi-a venit ideea: „Dar dacă aș face un obiect care să distribuie alte obiecte, în funcție de reguli definite?”

Așa a apărut conceptul de distribuitor parametric.

Exemplu simplu: un grid de cuburi

Am început cu ceva simplu: un obiect numit CUB, o formă de test – banală, dar bună pentru exemplificare.

Apoi am creat, în PARAM-O, un obiect Distribuitor, care așază mai multe instanțe ale unui obiect pe un grid ortogonal.

Nimic spectaculos până aici. Dar de aici încolo începe partea interesantă.

Controlul individual al instanțelor: hotspot + variație

Ce-ar fi dacă fiecare cub ar putea avea o înălțime diferită, controlată dinamic?

Dacă am putea influența acea înălțime pe baza unui parametru extern, de exemplu pe baza poziției față de un hotspot mobil?

Exact asta am făcut: hotspot-ul mutabil devine centrul de gravitație al distribuției, iar înălțimea fiecărui cub este calculată în funcție de distanța față de acest punct.

Rezultatul este un gradient 3D de cuburi, mai înalte – aproape de hotspot și mai mici – pe măsură ce te îndepărtezi.

Toate aceste variații sunt automate. Nu ai nevoie să le editezi manual. Doar muți hotspot-ul și tot obiectul reacționează.

Culori și vizualizare inteligentă

Am dus și mai departe ideea: Cum ar fi ca și cuburile să reacționeze la propria lor înălțime?

Practic în funcție de înălțimea primită de la obiectul distribuitor, să își modifice un parametru.

Ca să fie cât mai vizual, am legat culoarea cuburilor de înălțimea lor. Un cub scund devine galben, unul înalt — roșu.

Toate aceste modificări le faci în obiectul de bază (CUB), iar distribuitorul le moștenește instantaneu.

Ai un model 3D vizual, ușor de înțeles, dar complet controlabil.

Ce lipsește? Informația BIM

Toate bune până aici. Dar dacă doar vezi forme, nu e BIM. E doar grafică.

Și atunci apare întrebarea: dacă cineva ar trebui să construiască aceste cuburi, cum știe fiecare ce înălțime are? Le măsori tu manual? De fiecare dată când modifici modelul, refaci calculele?

Evident, NU. Pentru că fiecare formă pe care o vezi în 3D e generată matematic.

Asta înseamnă că înălțimile există deja sub formă de parametri. Tot ce trebuie să faci e să le expui.

Aici intră în scenă codul GDL — partea care îi sperie pe mulți, dar care îți dă exact ce ai nevoie. Este partea prin care poți face obiectele smart, le poți anima.

După modelarea făcută în PARAM-O, unde am avut acces la 3D-ul obiectului, începem să lucrăm la comportamentul și informațiile obiectului, prin cod-ul GDL.

În cazul de față, am modificat obiectul distribuitor astfel încât să poată exporta aceste înălțimi într-un Schedule. Fiecare înălțime unică este listată, exact cum e generată în model.

Limitări și workaround-uri

Pentru că obiectele instanțiate în PARAM-O nu sunt entități separate, nu le poți lista individual. Dar poți lista obiectul distribuitor și poți scrie cod astfel încât el să emită informațiile relevante despre fiecare instanță pe care o generează.

Mai departe, alegi tu dacă filtrezi informația în GDL sau în Excel. Ai controlul complet.

Aplicații reale: design interior, scaune, becuri și orice altceva

Imagine: Schiță a candelabrului Algorithm din colecția Vibia, design Toan Nguyen. Sursa: vibia.com

Ce-ai spune dacă în loc de cuburi ai folosi becuri suspendate, cu lungimi diferite de fir? Sau scaune într-o sală de cinema?

Poți controla totul: înălțime, culoare, poziție — și le poți modifica în timp real cu un simplu hotspot.

Totul devine un sistem dinamic, adaptiv. Nu modelezi doar obiecte — modelezi reguli.

Imagine: Candelabrul Algorithm din colecția Vibia, design Toan Nguyen. Sursa: vibia.com

Concluzie: nu e despre cod, e despre gândire

Cei mai mulți cred că designul parametric necesită unelte dedicate, gen Grasshopper. Nu zic că nu sunt bune. Dar până nu împingi Archicad-ul la limită, nici nu știi ce poate.

Ce am demonstrat aici e un proof of concept: dacă înțelegi cum gândește programul, poți construi fluxuri de lucru eficiente, rapide, elegante și mai ales inteligente.

Capacitatea obiectelor de a reacționa la parametri externi reprezintă unul dintre cele mai importante atuuri.

Faptul că un obiect poate fi modificat de alt obiect, iar acea modificare să declanșeze schimbări în obiectul original este fascinant, iar crearea unei legături la acest nivel este nu doar satisfăcătoare, ci și foarte utilă în a scurta timpul de proiectare.

Este o invitație la a învăța, nu doar „cum se face ceva”, ci și „de ce” și cum ce vrei tu. Nu-ți trebuie matematică avansată, ci doar o minte logică — și tu, ca arhitect, deja o ai.

Gândirea din spatele modelării – o invitație sinceră

Cea mai mare plăcere a mea este să ajut colegii arhitecți și modelatori să conceapă fluxuri de lucru inteligente, ca cel prezentat mai sus. Să facem brainstorming împreună, să dezbatem idei, să analizăm în profunzime și să găsim soluții pentru provocări reale de proiectare.

Dar toate aceste lucruri încep cu o bază solidă: o înțelegere avansată a programului pe care îl folosim.

Archicad nu e doar un soft de desen, ci un mediu logic, coerent, care, dacă îl înveți bine, îți oferă unelte reale pentru a rezolva probleme complexe.

Tocmai de aceea, nu te invit la cursuri de matematică, ci la cursuri de Archicad, unde construim împreună o gândire corectă despre modelare și BIM, pornind de la fundamente solide.

Descoperă aici cursurile pe care le oferim, și alege-l pe cel care ți se potrivește ție sau echipei tale.

Iar dacă ai deja un proiect concret sau o provocare specifică, atunci intrăm pe terenul meu preferat: consultanța personalizată. Acolo chiar ne punem mintea la contribuție împreună, căutând soluții creative și eficiente, adaptate exact la ce ai tu nevoie.

Evident, există softuri specializate pentru design parametric. Dar înainte să înveți un alt program, merită să vezi cât de departe poți ajunge doar cu Archicad, dacă îl cunoști cu adevărat.

Până atunci, hai să explorăm împreună limitele acestui program și, poate, să le împingem puțin mai departe!

Dacă vrei să discutăm direct despre proiectul tău, completează formularul de aici și revenim rapid către tine.